Parkour


Since this is our homework for school [a documentary], I strongly wanted to do this shit. So with some of my friends we created this material. Till now, we only have the intro…property of Radu Morea…Jurnalism anul III. The text below is written by me. Radu recorded his voice reading the text, he put the videos in order and he finally worked on the final form of the documentary. After the text, you’ll see the 2 minutes intro of the clip. Enjoy! And yes…most of the text is written because of my personal experiences. I tried to explain the best I could all the things I talked about. The text is written in romanian…but the clip is in all the possible languages.

PARKOUR

La modul cel mai simplu, parkour reprezintă un sport urban, creat din necesitatea de a parcurge o anumită distanţă, dintre 2 puncte, în cel mai rapid şi eficient mod. Cam aşa ar suna o definiţie generală a acestei discipline.

Lăsând această definiţie deoparte, ne putem implica puţin mai mult în înţelegerea acestui fenomen. Totul a pornit de la ideea de perfectionare unei sesiuni de educatie fizică. Pe lângă exerciţiile fizice de bază, au fost introduse curse de obstacole şi limitări în ceea ce priveşte parcurgerea unui traseu.

Georges Hebert este cel care a pus bazele acestui sport. Pakour-ul a devenit popular puţin mai târziu prin munca lui David Belle, care şi-a dedicat viaţa acestui sport, de la vârsta de 15 ani.

După cum am precizat, parkour reprezintă modalitatea de a ajunge din punctul A în punctul B, în cel mai rapid mod şi trecând peste toate obstacolele întâlnite. Odată cu trecerea timpului, noi metode de a evita obstacolele au fost elaborate şi gândite.

O disciplină similară, freerunning, este bazată pe aceeaşi tehnică de parcurgere a unui traseu, utilizând obstacolele întâlnite. Deoarece este un sport urban, în practicarea acestui sport intră anumite elemente ce pot fi catalogate obstacole. Clădiri, maşini, copaci şi alte elemente, toate tind să ajute practicanţii.

Traceurii, cei care practică parkour-ul, devin una cu teritoriul pe care îl străbat. Mişcările lor depind de ceea ce li se iveşte în faţă.

Ca şi calităţi, traceurii trebuie să dispună, de o perfectă agilitate, care să-i ajute în executarea anumitor mişcări şi acrobaţii.

De asemenea un lucru deosebit de important este luarea deciziilor cât mai rapid. Un traceur aflat în mişcare nu va avea timp să se oprească şi să aleagă traseul pe care îl parcurge. Ceea ce este cu adevărat important în acest sport, este că odată aflat în mişcare, trebuie să-ţi creezi aproape instantaneu un traseu. Prin urmare, se cere eficienţa în a gândi un traseu.

La antrenamente, lucrurile stau altfel. Se alege o locaţie, se aleg de asemenea ce acrobaţii pot fi executate şi se începe exersarea lor.

Printre calităţile unui bun traceur se numără şi viteza. În concursurile organizate legate de acest sport, întotdeauna va exista şi o încercare de etalare a vitezei concurenţilor.

Lăsând la o parte acest trio al calităţilor necesare, trebuie să amintim şi în ce constă acest sport.

Parkour-ul poate fi considerat un joc al trupului. Corpul uman devine cât se poate de liber, în efectuarea oricărui tip de mişcare. Vorbind de mişcări, există mişcară de baza şi mai complexe, iar de asemena fiecare rundă de practicare a acestei discipline, permite combinarea unor mişcări şi creearea unora noi.

Una dintre mişcările elementare ale parkour-ului este precision. Constă într-un salt dintr-un punct într-altul, care ţine de menţinerea echilibrului la impactul cu suprafaţa celui de-al doilea punct. Prin urmare, echilibrul stă la baza executări oricărei mişcări.

Trecând la mişcări ce implică şi abstacole, apare monkey sau săritura simplă peste o bară, ajutat doar de mâini. De la monkey se evoluează la kong-uri. Aceste mişcări implică o viteză şi o distanţă mai mare. Se execută saltul şi prin plasarea mâinilor într-un anumit punct, se încearcă parcurgerea unei suprafeţe mai mari.

Wallrun este incercarea de escaladare a unei suprafeţe verticale. Implică viteză dar şi anumite mişcări care permit continuarea procesului de urcare. Wallspin, se alege o suprafaţă verticală şi prin contactul cu un singur punct de pe această suprafaţă se reuşeşte o rotire a corpului prin aer.

Acrobaţii ce definesc de data aceasta free-running-ul pot fi front-flip şi back-flip. Mai pe înţelesul tuturor, săritura peste cap, in faţă, respectiv în spate.

Alte elemente importante ar fi roll-ul, la aterizare, cand traceur-ul trebuie să se dea peste cap la sol, pentru a nu se accidenta. Roll-ul se execută în cazul salturilor de la înălţime. Pe lîngă acestea mai sunt tehnici de echilibrare, de escaladare şi tehnici ce permit parcurgerea rapidă a unui teren de obstacole.

Bineînţeles, odată aflat pe terenul de „joacă”, se pot inventa nenumărate tehnici şi sărituri, doar prin combinarea celor deja existente.

Având originea în Franţa, parkour-ul a devin rapid cunoscut de toate continentele Terrei. La fel ca şi în alte ţări, la noi acest fenomen este unul nou, dar îndrăgit de mulţi tineri. Marile oraşe dispun de numeroase locaţii perfecte pentru practicarea parkour-ului.

Grupuri de tineri se adună şi îşi exersează talentele. Anual sunt organizate concursuri cu premii pentru cea mai bună echipă de parkour.

Parkour-ul este un sport care îmbină puterea trupului cu cea a minţii. Implică forţă dar şi putere de concentrare. Parkour-ul este un mod de relaxare, de recreeare, iar pentru unii, un mod de viaţă.

Next the intro to the documentary:

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s